ADIO, TATIANA STEPA!!!!

tatiana-stepa---copaci-fara-padure-edc-786_1211969036

S’a mai stins o stea… 😥

Cancerul..cumplita shi neiertatoarea boala a contemporaneitatzii, a mai rapus un spirit…

Sau … poate D-zeu..shi-a mai dorit un inger..acolo sus.. pe scena divina..alaturi de alte shi alte spirite…care ne-au marcat in bine existentza…
D-zeu s-o odihneasca in pace!!!! 😦

Adio, bellissima donna!!!!

Anunțuri

7 gânduri despre „ADIO, TATIANA STEPA!!!!

  1. Tatiana Stepa, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de muzică folk din România, a încetat din viaţă la doar 46 de ani. Artista suferea de cancer şi a murit în această dimineaţă, în jurul orei opt, la Spitalul Militar din Capitală.

    Tatiana a fost unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama sa, olteancă din Gorj, a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl său, moldovean din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie şi de umilinţă.

    Tatiana a fost înconjurată de muzică din prima zi a vieţii. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniţă. În copilărie, a urmat cursuri de balet, vioară şi pian. A studiat vioara opt ani, ca instrument principal. A urmat cursurile „Liceului de Arhitectură” din Bucureşti. A fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară.

    În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, a debutat în Cenaclul „Flacăra” cu un cântec numit “Şi-am să-mi fac o doină”, rămânând în componenţa acestuia până în anul 1985, după care, din 1992 până în 1996, a fost membră a Cenaclului “Totuşi, iubirea”, participând la peste 2.000 de spectacole. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Puşkaş au format grupul Partaj.

    A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din ţară („Om Bun
    „, „Folk you”, Sighişoara, Folkfest, Bistriţa, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamţ, Galaţi) şi la alte festivaluri-concurs de muzică folk şi poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât şi pe ale unor mari poeţi din literatura universală şi română.

    sursa: editie.ro

  2. Poate ar trebui de fiecare data cand ni se anuntza asemenea veshti sa realizam ce suntem noi pe planeta pamant…sau chiar in univers…mici picaturi de nisip.Dar picaturile precum Tatiana Stepa…care ard de cand se nasc cu incrancenare,cu durere,care ne pun sufletul lor in palme,care se daruiesc tuturor fara resentimente…pleaca timpuriu pentru a alcatui dincolo de stele un diamant. Nu pot spune nicicand unor asemenea oameni adio…ei vor trai in amintirea mea atat timp cat bunul Dumnezeu imi va ingadui! Poate cand va veni shi sfarshitul meu voi reintilni diamantele dincolo de stele.Sper in reintilnirea cu ele.LA REVEDERE TATIANA STEPA!

  3. Am stat cu ochii belitzi la OTv (duminica chiar am vazut in direct momentul Tatiana Stepa) shi daca atunci am cantat alaturi de ea,shi am auzit ca e bolnava…acum la reluare am bocit..de numa.Ce om doamne sa cante pana in ultima clipa.Sambata a fost la un festival folck pe scena!!! Minunata aceasta cantareatza…shi in primul rand femeie!

  4. A plecat Tatiana Stepa cântând pe alte meleaguri „fără copaci fără pădure”, acolo unde „Nu ştie iarna să se îndure” iar chipurile noastre se şterg de colţul sentimentelor tardive „Şi se aude că va fi mai greu/De cât vom fi departe, tu şi eu” în căutarea eliberării, purificării noastre.

    Nimeni însă nu va mai cânta ca Tatiana Stepa în urma noastră „Balada pentru Basarabia”:

    „De nicăieri nu-i semn de nici o milă
    Şi s-a ajuns în cel din urmă hal
    Şi moare Basarabia umilă
    Cu capu-n vechiul sac imperial
    N-avem puterea să-mpărţim o pâine
    Ne facem socoteli de precupeţi
    Că tot acolo o să ajungem mâine
    Cu paşii doar oleacă mai înceţi

    Săraca soră basarabă
    Tu, cea mai sfântă dintre toate
    Zadarnic mama te întreabă
    Dacă trăieşti în libertate…

    Îngeri în doliu duc Vocea ei departe tot mai departe, atâta timp cât să nu uităm:
    CU TOŢII SUNTEM BASARABIA VEŞNIC FURATĂ
    CE N-ARE NICI LOC DE MORMÂNT
    PÂNĂ CÂND CLOPOTUL MARII UNIRI N-O SĂ BATĂ
    SĂ VINDECE RĂNI ŞI PĂMÂNT!

    o voce de aur. Poate vocea care a stors cele mai multe lacrimi. Unele de bucurie, altele de tristete, unele de recunoaste si autorecunoastere, cele mai multe de rezonanta. Amintirea noastra va fi vesnica. Atit cit viata este.

  5. „Se tot vorbeste de durerea celor care raman, dar te-ai gandit vreodata la durerea celor care pleaca ? Durerea celor prin care vine nenorocirea…Cei care raman sunt plansi, consolati, dar cei care pleaca ? Curajul celor care dimineata se privesc in oglinda si articuleaza raspicat, numai pentru ei, aceste cuvinte : „Am dreptul sa gresesc?”. Doar cuvintele astea… Curajul sa-ti privesti viata in fata, sa nu vezi in ea nimic potrivit, nimic armonios. Curajul de a face praf totul, de a distruge totul…din egoism ? Din egoism pur? Si totusi, nu… Atunci ce e? instinct de supravietuire? luciditate ? frica de moarte ?
    Curajul de a te infrunta. Macar o data in viata. De a te infrunta, pe tine. Pe tine insuti. Numai pe tine. In sfarsit.
    „Dreptul de a gresi”, e o expresie scurta, un crampei de fraza, dar cine sa ti-l dea?
    Cine in afara de tine ? „

  6. am gasit pe port postarea asta si m-am gindit ca o sa va placa si voua aceste rinduri…

    -Cititi si voi va rog ce frumos ii scria Andrei Paunescu Tatianei, acum un an de ziua ei:

    „În cele mai multe relaţii dintre un bărbat şi o femeie, la început e iubirea, din care se naşte, eventual, şi o prietenie, pe durata mandatului. După despărţirea cuplului sau după tocirea sentimentelor, de prietenie se cam alege praful. Ceea ce înseamnă că iubirea a avut legislatură limitată, iar ­prietenia a fost, de fapt, o pseudoprietenie, de conjunctură. Între mine şi tine au fost, mai întîi, o lungă şi temeinică prietenie, o inega­labilă colegialitate, o admiraţie mărtu­risită, care au căzut, la momentul potrivit, într-o cascadă de iubire. De aceea, după ce cuplul s-a frînt şi au avut loc cuvenitele reaşezări tectonice (cu tradiţionalele măscări cumva meritate şi fireştile resentimente, din partea ta), prietenia şi-a reluat locul, pe viaţă, cred şi sper eu. De aceea, tu nu eşti o iubită cu care m-am împrietenit, ci mult mai mult: o prietenă cu care am avut norocul să mă iubesc”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s