DE TOATE….PENTRU TOTI

CLICK PE IMAGINE PENTRU A INTRA PE PAGINA…

Forum Nora pentru mama 5

FORUM Nora pentru mama 5

FORUM Nora pentru mama 5

Dansez pentru tine sezonul 11

Dansez pentru tine sezonul 11

DISCUTII 11

DISCUTII DESPRE ORICE...INTRE PRIETENI :roll:

RASU' ... PLANSU'

RASU' ... PLANSU :mrgreen:'

COMENTEAZA EMISIUNI TV

COMENTEAZA EMISIUNI TV :lol:

HOBBY'URI

HOBBY'URI :)

RETETE CULINARE

RETETE CULINARE ;)

TRAIESTE SANATOS!

TRAIESTE SANATOS! :P

Am o idee! ;)

Am o idee! :idea:

12 IUNIE....HAPPY ANIVERSARY, DEAR BLOG!

12 IUNIE....HAPPY ANIVERSARY, DEAR BLOG! :D

1,223 Răspunsuri to “DE TOATE….PENTRU TOTI”

  1. Nona 13 august 2015 la 16:52 #

    Omar Khayyam – Traieste-ti clipa! Caci clipa-i viata ta !

    Viata se grabeste, rapida caravana.
    Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
    Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
    Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

    Bea vin! In el gasi-vei Viata-fara-moarte.
    Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
    Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
    Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!

    Grabite ca si apa si repezi ca un vânt
    Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
    Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
    Ziua de ieri si ziua care-o sa vina mâine.

    Nu depasi prezentul cu gândul! Stii tu oare
    Macar daca-ai sa termini cuvântul început?
    Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
    De saptezeci de veacuri în neant au disparut.

    În parfumatul prier, când – beata de iubire
    Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
    De m-as gândi atuncea la rai si mântuire,
    N-as pretui, iubito, mai mult decât un câine.

    Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
    Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
    Surâsurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
    Nu ma certat. E aspru, caci, are gustul vietii.

    Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
    Dar vesnic s-în cetatea de vin trandafiriu.
    Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
    Vreau sa ma bucur astazi. Mâini – poate-i prea târziu.

    Culege din viata tot ce-i surâs si floare.
    Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
    Alah nu tine seama de vicii sau virtuti. :
    Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.

    Priveste-n jur durerea cu mii si mii de fete.
    Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete
    Ridica însa fruntea! Culege tot ce-atingi!
    Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plângi.

    Cât de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
    „Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
    Cum poate el sa simta în zori uimirea firii
    Si noaptea vraja sfânta a clarului de luna?

    Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! Ia asta seara
    Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
    Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
    Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara…

    Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mâne.
    Tu bucura-te astazi! Atâta Iti ramâne.
    Ia cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
    Caci mâine poate luna te va cata-n zadar.

    Ce rusinos e timpul celui gândind amar
    Ca-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
    Ci tu în cânt de harta bea vin dintr-un clestar,
    Caci poate mâini clestarul o piatra-o sa-l sfarâme.

    Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
    – daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
    caci în afara dragei si-a cupei – ce alt Rai
    mai dulce-i, – daca este ceva ce Rai numim.

    Pe drumul spre iubire cadea-vom în curând
    Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
    Ridica-te copila – o, cupa vrajitoare!
    Da-mi buzele aprinse cât înca nu-s pamânt!

    Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
    În vânt multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramâne
    Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mâne
    S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

    Vreau doar o cupa plina, o pâine de jumate
    Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
    Chiar stând într-o ruina, – mai fericit ca mine
    Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.

    În zori într-o taverna s-a auzit un glas:
    „O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
    Turnati-l iar în cupe, înainte ca destinul
    Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!”

    Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tacere!
    Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
    Vreau sa-mi revad iubita, cât inima o cere.
    Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.

    Nu-ti rasadi în suflet copacul întristarii,
    Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
    Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncântarii,
    Caci masurat ti-e drumul de la surâs la moarte.

    Sfârsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
    Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
    Cei care poarta vinul – negutatori de visuri.
    Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!

    În loc s-o fad sa cânte cu fiece zvâcnire,
    Tu inima ti-ai pus-o în lanturi de mâhnire…
    Iar mintea ta si chipul ti le-ai îndoliat.
    – Ma tot uimesc într-una: „Ce ignorant ciudat!”

    Priveste! Trandafirul se leagana în vânt.
    Ce patimas îi cânta de sus privighetoarea!
    Bea! Ca sa uiti ca vântul va scutura azi floarea
    Si va lua cu dânsul fermecatorul cânt…

    Ce-i întelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
    Având în mâna o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
    Sa nu te mai framânte. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
    Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.

    Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
    Suav al unor gene o sa te instruiasca
    Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
    Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

    S-au desfacut în juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
    Desfa-ti si tu simtirea în bucuria firii.
    C-un înger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
    Caci îngerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.

  2. Nona 27 august 2015 la 18:01 #

    Mama

    de Traian Dorz

    Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
    alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivita-n gene.

    Si mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei,
    de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.

    Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii si Scriptură,
    a lui Dumnezeu iubire ele-n inima-mi crescură.

    În singuratatea serii, luminat de raza lunii,
    m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.

    De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
    si de-atuncea port durerea altora si eu în mine.

    Pentru adevar întruna te-am văzut fără de teamă
    si de-atunci știu c-adevărul e curaj si lupta, mamă.

    …A trecut în urma vremea si-ntr-o toamna grea, târzie,
    m-a rapit de lânga tine lumea largă si pustie.

    Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
    si cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.

    Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
    multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

    dar, din mii de lucruri scumpe de fiinte si de nume,
    tu-mi rămâi mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.

    …Astăzi tot străin si singur, si departe sunt de casă,
    dar sunt fericit, măicuță, c-azi si tu ești credincioasă.

    Si că stiu c-odata-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
    fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiti, cu tine.

    Dumnezeu să-ti dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
    mâna Lui să-ti steargă ochii de-orice lacrimi de durere.

    Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
    cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea sa fie!

  3. Nona 27 august 2015 la 18:05 #

    Lupta cu noi înșine

    Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând, mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că mergi contra curentului.
    Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui rezistență la ceva.
    Ai obosit vreodată în timp ce te bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai?
    Atunci te lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Atunci te deschideai prin inimă. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Și mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în esență mintea își caută liniștea.
    Deci lupta nu este între noi și cei din jur, sau întâmplările din viață, ci este între noi și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează.”

    Arsenie Boca

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 40 de alți urmăritori