Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire…
Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane…
Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte…
Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste…
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme,punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi.
Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul…
Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… p
O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic.
Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi.
Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea…
Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii…
Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai.
Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…
Femeie, inainte de toate 
Daca tot ati amintit de marele Octavian Paler, care mie imi place de mor, si pentru care am un respect deosebit, am sa postez o povestire care mi-a placut in mod deosebit…
Interviu cu Dumnezeu
– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că:
• se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii
• îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea,
• se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul,
• trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
– Să înveţe că:
• durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece,
• un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin,
• există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele,
• doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit,
• nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.
– Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna…
OCTAVIAN PALER
A-ti pleca fruntea…
“Ii invitam la teatru. Ani de zile, pe lista mea de invitati erau nelipsiti. La Bulandra, la National, la Odeon… Le dadeam telefon intotdeauna cu emotii. Puneam cu grija deoparte cele mai bune invitatii pentru ei. Am inca in memorie timbrul vocii lor. Au venit absolut intotdeauna. Ii vad in sala aplaudand, elegant, unul superb si demn, sprijinit de bastonul cu maciucile de argint, altul cu ochii lama de cutit si pe ganduri, cu capul intr-o parte. Ii vad in cabina venind dupa spectacol – si ma vad intimidata si fastacita. Da, eram indragostita. De amandoi. De Conu Alecu Paleologu si de Octavian Paler. Nu stiam niciodata ce sa le spun. Prezenta lor ma emotiona pana la nod in gat. Taceam si ma bucuram pur si simplu ca exista… Asa cum erau. Asa cum se luptau cinstit cu ei, cu noi, cu viata lor, cu viata noastra.
Mi-e dor de ei.
Ultima data cand l-am vazut pe Octavian Paler a fost cand a plecat Conu Alecu. Nu-i voi uita niciodata privirea lucida de prieten drag, ochii atintiti spre groapa in care Conu Alecu in sfarsit se odihnea. O privire lucida, un drag nesfarsit, un respect evident pentru cel care trecuse pragul inaintea lui. O demnitate a durerii tacute. O privire care mi s-a parut ca spune: “Mai e putin si vin…” si nu mi s-a parut, asta spunea.
Azi, 8 mai, vreau sa ajung la Muzeul Literaturii, unde domnul Paler a zabovit putin. Imposibil.
Vreau sa ajung si sa-mi plec fruntea la plecarea lui. A-ti pleca fruntea… e frumoasa limba romana. A iubit-o si a slujit-o.
Un Bucuresti nebun, blocat. Soarele curge peste noi. Stiu, iubea lumina soarelui. Ultima zi cand a zabovit pe pamant, lumina a fost maiestuoasa. Mangaie lumina. Ma gandesc ca-l mangaie putin pe timidul Paler. Lumina dulce. Tineri se saruta pe strada. Soferi nervosi se injura. Claxoane. Zgomot. Lume innebunita care goneste. Mame cu copii in carucior. Agresivitate si nepolitete. Isterie si graba, multa graba. Stau cu capul rezemat de geamul murdar al taxiului si-mi vad chipul reflectat. Chip prafuit si incruntat. Nu-mi place ce vad. Am senzatia zi de zi ca alerg dupa viata mea si n-o mai ajung din urma. Si totusi… soarele curge peste noi…
Renunt. E imposibil sa ajung la muzeu.
Acasa. TV, zapez. Politicienii se cearta si isi arata limitele cu nerusinare. Un spectacol dizgratios. Isteric si fara pudoare sau bun-simt. Zapez. Pe B1TV, stire: “Trece Circul Globus pe Calea Victoriei.“ Trei care “alegorice” de carton, cu cantareti si artisti de circ imbracati in costume cu paiete, ce canta Zaraza… trec pe Calea Victoriei.
Trece Circul pe Calea Victoriei in ultima noapte pe pamant a domnului Paler!
Suprem final pentru un malitios. Divina plecare pentru un cinic. Geniala iesire din scena.
Trece Circul… si noi am ramas in Marele Balci!
A spus ca a muri inseamna pentru el a se muta intr-o stea. Indreptandu-ma spre balcon, ma tem ca nu voi vedea nici una. Ma uit la cer. O puzderie. Vreau sa-mi plec fruntea. Dar fata de care stea? Nu stiu care e a lui si care a Conului Alecu. Sau poate aceeasi. Neputinta… Imi plec fruntea in fata cerului sufocat de stele, cu gandul la el. Si atat. “
(Oana Pellea, Jurnal 2003-2009)
“Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost.“
Octavian Paler
Comentariul meu…
SUPERB!
…,,prietenii sunt ca stelele. Nu ii vezi mereu, dar ei sunt intotdeauna acolo. Daca si tu simti la fel, bucura-ti prietenii.” :sun:
OCTAVIAN PALER
O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară.
Orice adevăr care nu mă omoară, mă face mai puternic
Una din prejudecăţile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat.
Rămas singur, doream să fiu cu alţii. Fiind cu alţii şi nereuşind să mă integrez în atmosferă, preferam să rămân singur.
Fiecare are dreptul la dezamăgire.
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.
Amintirile nu ne mai pot omorî; cel mult pot face o rană să doară şi să sângereze din nou.
poopix, gagicile..m-atzi ucis..cu citatele astea… 😉
Cel mai bun prieten al tau este acela care iti spune tot adevarul.Da maestre,fie-ti tarana usoara,dar consecintele cine le suporta?!
Cu tot respectul,nu va mai ascult.Nu mai spun adevarul decat atunci cand sunt convinsa ca cineva nu-mi pune la indoiala onoarea de a fi sincer.Uneori mori sufocat de sinceritate si gura de aer este pumnul in gura.
Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce creează haosul.